Din Bucureștiul de altădată: Casa Golescu

Casa Golescu 1900

Casa Golescu, 1900

În perioada 1812–1815, pe o parte a terenului pe care se află astăzi Palatul Republicii, fostul Palat Regal, Dinicu Golescu, pe numele său adevărat Constantin Golescu (7 februarie 1777– 5 octombrie 1830) boier și cărturar român, fiu al marelui ban din Ţara Românească Radu Golescu și al Zoiței Florescu, a construit o casă în stil neoclasic „pentru viitorime”, lângă Biserica Kretzulescu din Bucureşti.

„Pentru decorarea casei sale, Dinicu Golescu a încheiat la 18 ianuarie 1820 un contract în valoare de 4 000 de taleri cu sculptorul german Karl Schmutzer, prin care acesta se învoia să realizeze 46 de basoreliefuri («bariileu») deasupra ferestrelor de sus, 29 de figuri «rotunde» (altoreliefuri) deasupra ferestrelor de jos, cinci figuri «rotunde» la ferestrele de la balcon, toate urmând a fi vopsite cu «văpsea făcută cu ulei». Sculptorul se mai angaja prin contract să facă 24 de capiteluri («capiitaluri») cu 16 vaze şi 50 de coţi de frize pentru decorarea interiorului celor 25 de camere ale clădirii.” (Narcis Dorin Ion, Elitele și arhitectura rezidențială (III). Palate, case boierești, grădini, „Ziarul financiar – Ziarul de duminică,”, 3 februarie 2010).

Era una dintre marile clădiri „cu stil”, de dimensiuni acceptabile pentru gustul Apusului, dar mult prea mare pentru Bucureştii secolului al XIX-lea. Pentru a-şi mai scoate ceva din cheltuieli, Dinicu Golescu a închiriat o parte din casă. Aşa au apărut librăria lui Walbaum şi Winterhalder şi un salon de muzică.

Casa lui Dinicu Golescu desen

Casa lui Dinicu Golescu, desen

Dinicu Golescu a murit în anul 1830 iar moştenitorii săi au vândut casa statului în anul 1833, fiind transformată în Palat Domnesc în anul 1837. Generalul Pavel Kiseleff a aprobat în acest scop 10.000 galbeni. În palat s-a mutat Sfatul Administrativ (guvernul). Casa Golescu a fost transformată în palat domnesc, lucrările fiind executate de Xavier Villacrosse care a păstrat arhitectura exterioară inițială precum și ornamentațiile exterioare cu basoreliefuri, frize și capiteluri, realizate în 1820 de sculptorul Karl Schmutzer. „Ulterior, între anii 1834–1837, la cererea domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica (1834–1842), inginerul Rudolf Artur Borroczyn şi arhitectul Xavier Villacrosse realizează planurile pentru transformarea clădirii în reşedinţă domnească, aceasta primind chiar numele de Curtea Domnească. Clădirea şi-a păstrat aceeaşi destinaţie şi în timpul urmaşilor lui Ghica, Gheorghe Bibescu (1842–1848) şi Barbu Stirbey (1849–1856), dar aceştia au utilizat-o mai mult ca „palat de ţeremonie”, preferând să locuiască în propriile lor palate din Capitală.

Alexandru Ioan Cuza (1859–1866) şi Carol I de Hohenzollern (1866–1914) vor folosi şi ei această reşedinţă domnească, dar surprinderea tânarului domnitor străin în faţa aşa-zisului palat domnesc este relatată în mod savuros în Memoriile sale: «Alături de una din casele pe lângă care trecea convoiul, era postată o gardă de onoare cu steag. Prinţul întrebă pe însoţitorii săi: – Qu’est-ce qu’il y a dans cette maison? Generalul Golescu răspunse cam încurcat: – C’est le palais… Prinţul Carol crezu la început că nu-l înţelesese bine şi-l întrebă cu îndoială: – Où est le palais? – ceea ce puse pe general în şi mai mare încurcătură. Arătă spre casa simplă cu un singur etaj. Chiar şi înaintea acestui aşa-zis palais pavajul era nespus de primitiv. Prinţul era atât de zguduit în trăsură, încât cu greu se putea ţine liniştit şi în atitudine dreaptă.»

Palatul Regal Bucuresti Sursa foto Arhiva Bucharest

Palatul Regal, București. Sursa foto: Arhiva Bucharest

Unul dintre călătorii străini care au evocat Bucureştiul secolului al XIX-lea, francezul Ulysse de Marsillac, sesiza şi el că «palatul domnesc din Bucureşti, construit de un simplu particular, într-o epocă în care artele civilizaţiei erau prea puţin cunoscute în România, este departe de a corespunde unei reşedinţe pentru suveranul unei naţiuni de cinci milioane de oameni. Nici nu ne gândim să-l comparăm cu reşedinţele princiare ale altor state; simpli milionari din zilele noastre l-ar considera nedemn de ei.”

Domnitorul şi apoi regele Carol I al României a locuit în această casă până în anul 1885, când a început construirea – după planurile arhitectului francez Paul Gottereau, care amenajase şi apartamentele suveranilor din casa lui Dinicu Golescu – a unui palat regal demn de rangul său.” (Ibidem.)

Pușa Roth


%d blogeri au apreciat asta: